Am facut imprudenta sa-mi las masina la Stuttgart si sa vin in Romania, de Sarbatori, cu avionul. A trebuit, prin urmare, sa ma descurc prin Bucuresti, in aceasta perioada aglomerata, cu taxiurile si cu mijloacele de transport in comun.

Am facut imprudenta sa-mi las masina la Stuttgart si sa vin in Romania, de Sarbatori, cu avionul. A trebuit, prin urmare, sa ma descurc prin Bucuresti, in aceasta perioada aglomerata, cu taxiurile si cu mijloacele de transport in comun. Pana la urma, mai ales cu ultimele, caci la orele de varf taxiurile pur si simplu sunt de negasit. Cele mai multe firme nici nu mai raspund la apeluri. Dupa jumatate de ora de incercari disperate, daca ai fericirea sa gasesti, in fine, un taxi, tot regreti amarnic, caci circulatia e infernala. Ajungi sa te-ntrebi daca nu luai mai bine tramvaiul. Am stat doua ore in masina, din centru pana la Casa Presei, si am platit un sfert de milion. De la sase seara in sus, e imposibil sa mai gasesti ceva. Am mers la gala "Zece pentru Romania", de la Ateneu, pur si simplu pe jos si m-am intors tot pe jos, cale de trei sferturi de ora. Fiind burnita, a trebuit sa-mi pun diploma pe cap. Cand un boschetar s-a apropiat cam prea mult de noi, cum alergam printre gropile de pe trotuare, l-am amenintat cu trofeul proaspat cucerit. Cand a vazut bucata de metal sclipind in lumina neonului si aratand foarte contondenta, s-a carat repede.

Folosesc si premiile la ceva, pana la urma ... Marele avantaj al mersului cu taxiul e ca iti estompeaza putin jalnica imagine a orasului. Din troleibuz sau din tramvai, Bucurestiul e o colectie de ruine si de noroaie. N-am fost niciodata un "mizerabilist" inclinat doar spre descrierea aspectelor sordide ale lumii. Mi-am iubit mult orasul natal, si-l iubesc si acum. Dar sa admitem ca, in mod obiectiv, e inadmisibil de jegos. Centrul e un dezastru, ca o gura cu toate maselele st