In aparenta, 2006 a fost un an prolific pentru CNSAS, anul in care s-a infruptat cu pofta, pentru prima oara, din dosarele de siguranta nationala. In realitate, e anul in care s-a desavirsit incorsetarea sa.
Dupa ultima sedinta a CSAT, Traian Basescu a anuntat, cu un ton excesiv de sobru, un rest de la cel croit special pentru discursul de condamnare a comunismului din Parlament, ca dosarele fostei Securitati, aflate in arhivele SRI si SIE, vor fi predate integral pina la sfirsitul anului.
Realizind, probabil, penibilul repetarii acestei promisiuni, intocmai ca acum un an pe vremea aceasta si ca asta-primavara pe vremea cind merii dadeau in floare, presedintele a tinut sa dea asigurari suplimentare, ca nu cumva cineva sa se mai indoiasca.
Daca, prin absurd, CNSAS nu ar avea suficient loc de depozitare, a spus el, dosarele ar fi scoase din arhiva serviciilor, „puse in containere opisat si depozitate inchise la Popesti-Leordeni, urmind ca preluarea sa se faca atunci cind CNSAS va putea sa o faca”.
De parca ar avea un cadavru in putrefactie in casa si ar vrea sa scape de el, Basescu tine cu orice pret sa arate ca vrea primenirea serviciilor. Nu stie sau se face ca nu stie insa ca unii baieti cu ochi albastri, cu vocatie de Jack Spintecatorul, au dezmembrat cadavrul fostei Securitati, iar cite-un membru, doi tot se mai afla ascunsi prin cotloanele SRI si SIE.
Iar aceste institutii vor emana miros de hoit pina cind CNSAS va avea, de exemplu, suficiente documente pentru ca personaje precum Miky Spaga sa nu mai primeasca verdicte de imaculare. Si, de ce nu, pina cind se va lamuri daca au existat si, daca da, unde sint celelalte note ale „Danei” de la Timisoara.
Asa, macar pentru satisfacerea curiozitatii celor care, cica, fac ca Mona Musca sa se situeze inca pe un loc bun in topul increderii. Culmea iron
