Prin harul si daruirea lor, artistii au demonstrat nu o data ca meseria careia isi dedica viata este o forma de rezistenta - fizica si spirituala, deopotriva - impotriva agresiunii uratului; o forma de inaltare spre esenta valorii, a artei in sine. Regimurile totalitare nu au fost dispuse, in decursul istoriei, sa agreeze tot ceea ce se ridica peste ideologia lor sau venea in contradictie cu ea. Asa au fost sterse destine, aruncate sub tavalugul nemilos al uiarii. Maria Pillat-Brates a cunoscut ororile lui.
Nascuta Procopie-Dumitrescu, in 1892, fiica a primarului Bucurestiului, Ion Procopie Dumitrescu (in anii 1877-1878 si in 1901), Maria Pillat- Brates (casatorita cu poetul Ion Pillat) a cunoscut anii grei de detentie politica si domiciliu fortat, fiind exclusa din breasla artistilor, cu interdictia de a expune vreme de o jumatate de secol - intre 1958 si 2003. Un destin datorat originii sale… incomode. Si totusi, a mers mai departe. Si-a trait bucuria de a da viata culorii care nu-i mai era permisa; a continuat sa creada in menirea sa, in dragostea sa pentru oameni, pentru vocile secrete ale florilor care i-au luminat, cu certitudine, labirintul constrangerilor si al ororilor indurate. A “descoperit singura delicatetea acuarelei, folosind in chip desavarsit transparentele care creeaza lumina, fluidul care insufleteste umbrele”, comenta un critic din epoca, in 1929. Balcicul, peisajele din Spania si Dobrogea i-au invadat opera. “Viguroasa hotarnicire” a desenului, delicatetea culorilor revarsate pe foaia de hartie, pe panza sau carton, in soapte tandre, nota de prospetime si solaritatea pe care o propaga lucrarile sale, aducand intre marginile tablourilor intreaga lume a visurilor necenzurate, a frumusetii naturii, neatinsa de incrancenarile unor semeni - toate o situeaza pe Maria Pillat-Brates printre virtuozii acestei tehnici, a acuarelei.
In semn de
