Cu toate că au interese diametral opuse, iar mijloacele de acţiune pentru atingerea acestor interese ating uneori cote dureros de supărătoare, cinice sau acide, PRM şi UDMR au reuşit din nou să-şi găsească un numitor comun. Cu toate că nu ar recunoaşte niciun reprezentant al uneia din cele două tabere că, în unele cazuri, supărările lor converg sau se reflectă asupra aceluiaşi subiect sau obiect.

Numitorul comun al filialelor celor două partide cu veleităţi de nişe, ca să nu incit spiritele şi să le spun de-a dreptul extreme, ale politichiei româneşti se numeşte, de această dată, judecătorul Simona Pojar de la Tribunalul Mureş, desemnată să judece sensibilul caz al redenumirii străzii Călăraşilor în Kossuth Lajos. Iar faptul că este numitor comun al ambelor partide nu este nicidecum laudativ pentru magistrat. Dacă reprezentanţii PRM, preşedintele şi vicepreşedintele organizaţiei judeţene, au atacat deja cu recurs sentinţa dată de aceasta privind revocarea Hotărârii nr. 255 a Consiliului Local prin care se schimba numele străzii, vorbind despre soluţie în termenii sumară, neconvingătoare, nici deputatul Kerekes Karoly nu s-a lăsat mai prejos. El a afirmat că motivarea judecătoarei Simona Pojar a fost lipsită de orice urmă de profesionalism, că este incompetentă şi poate chiar influenţată de interese politice. Ce poate înţelege un cetăţean dintr-o soluţie de care ambele părţi implicate într-un proces sunt nemulţumite? Că e o situaţie fericită în care şi cel care a câştigat şi cel care a pierdut au motive de enervare pe Justiţia noastră pusă zilnic la zid? Sau că, dimpotrivă, e una nu tocmai de dorit pentru un magistrat? Dacă acesta şi-a făcut sau nu datoria, rămâne să decidă completul de la Curtea de Apel Târgu Mureş. Până atunci, mi se pare extrem de dur tratamentul la care este supus judecătorul desemnat într-un proces în care, bănuiesc, magistraţii de la