Si se apropie sfarsitul anului. Incepi sa faci bilanturi peste bilanturi. Nici unul nu iese asa cum ai vrea tu. Se intampla, atunci cand esti sincer cu tine insuti, sa iasa ceva prea complicat, ceva greu de dus, de purtat, un fel de povara cu care n-ai putea sa intri in noul an.
Si se apropie sfarsitul anului. Incepi sa faci bilanturi peste bilanturi. Nici unul nu iese asa cum ai vrea tu. Se intampla, atunci cand esti sincer cu tine insuti, sa iasa ceva prea complicat, ceva greu de dus, de purtat, un fel de povara cu care n-ai putea sa intri in noul an. Prea multa sinceritate strica, iti spui, si incerci sa faci un bilant sumar, un fel de schita care sa nu te implice prea tare ca si cand ar fi facut pentru ochii lumi si nu pentru tine. Realizezi foarte repede ca incerci sa te pacalesti singur, ca de teama de a nu te rani prea tare incerci un simulacru de bilant.
Un ultim dram de constiinta nu te lasa pana la urma sa faci din anul care tocmai se termina un an in care nu s-a intamplat nimic. Si in definitiv daca ai gasi un bilant de mijloc, un bilant care sa impace deopotriva orgoliosul din tine, cat si umilul din tine? Te intrebi aproape bucuros ca ai gasit un mod atat de rafinat de a-ti maslui in biografie anul acesta sau, cel mai bine, sa-l stergi cu totul ca si cand el n-ar fi existat, ca si cand s-ar fi scurs pentru restul lumii, mai putin pentru tine, si atunci nici bilantul nu si-ar mai avea rostul.
Nu ti-ar folosi la nimic. Intr-o buna zi, calendarul trupului tau isi va cere drepturile pentru fiecare zi traita, pentru fiecare cicatrice, pentru fiecare anotimp, pentru fiecare zambet, pentru fiecare amintire, pentru fiecare suferinta, pentru fiecare zbor. Si atunci, cu mainile-n buzunare, cu ochii pe cer sau cu genunchii la gura vei fi nevoit sa-ti asumi trecutul an cu an, secunda cu secunda pana la ultima fila, pana la ultima fibra, pana l
