Singurul scriitor, mare clasic al literaturii române, care s-a stins din viata la cumpana dintre ani, este Ion Creanga. La câteva luni de la moartea lui Eminescu, (15 iunie 1889), in noaptea de Anul Nou, Ion Creanga a murit la Iasi, in urma unei crize acute de epilepsie. Asadar, pe 31 decembrie 2006 se implinesc 117 ani de la moartea genialului povestitor. Ion Creanga s-a nascut pe 1 martie 1837, in Humulesti (Neamt) si prima invatatura a primit-o de la dascalul Vasile a Ilioaei, intr-o chilie special ridicata de humulesteni. Apoi, pentru putin timp, si-a urmat studiile la Scoala din Brosteni, condusa de Neculai Nanu, dupa care a revenit la Humulesti, unde a invatat carte cu dascalul Simion Fosa din Tutuieni, de la Biserica „Adormirea“ din Târgu Neamt. Si-a continuat invatatura la Scoala Domneasca din Târgu Neamt, dupa 1 iunie 1853, cu profesorul Isaia Teodorescu, zis Popa Duhu, „cuget neobisnuit de indraznet pentru vremea lui si pentru functia lui sociala“, dupa marturisirea lui Creanga. Din anul 1854, a invatat la Scoala de Catiheti din Falticeni, iar de la 1 septembrie 1855, la Seminarul Central de la Socola, fiind recomandat de catre „catihetul Conta“. Era foarte bine pregatit si extrem de apreciat. A invatat limba elina cu profesorul Neofit Scriban - militant pentru luminarea poporului, arhimandrit, inchis la Manastirea Neamt de catre mitropolitul Veniamin, pentru ca se gasisera la el operele lui Voltaire. Stiintele filosofice si Istoria universala le-a facut cu dr. Ioan Alinescu, iar limba latina cu profesorul D. Stoica. Greutatile din familie l-au determinat sa urmeze doar cursul inferior al Seminarului Central de la Socola. La sfârsitul lunii iulie 1858, tatal, Stefan a Petrei Ciubotarul, a murit, lasând o casa plina de poveri. Peste un an, Ion Creanga s-a casatorit cu Ileana, fiica preotului I. Grigoriu de la Biserica „Patruzeci de Sfinti“, unde a slujit ca