Cunoscut mai ales prin cronicile de la Dilema veche (desi colaboreaza la multe alte publicatii), Alex. Leo Serban este unul din putinii cronicari cinematografici din Romania in care am incredere (alt nume care imi vine imediat in minte este cel al lui Andrei Gorgo, cronicar tot la Dilema veche). Volumul De ce vedem filme (cu subtitlul Et in Arcadia cinema, Polirom, colectia Ego-Publicistica, 2006) reuneste, intr-o constructie ambitioasa si originala, texte despre fenomenul cinematografic, "teoreticianul" (prezent indeosebi in prima sectiune) lasind curind locul eseistului dezinvolt, dezinhibat si plin de verva.
Alex. Leo Serban ne arata, mai intii, cum trebuie sa privim un film, face apoi o lista a celor mai bune zece filme din fiecare deceniu care s-a scurs de la Chaplin, Wiene si Griffith incoace, analizeaza relatia dintre sexualitate si film, radiografiaza genul filmelor-catastrofa, identifica mitologiile cinematografului etc. Regizorii pe care ii omagiaza si ii comenteaza cu multa patrundere sint Paradjanov, Godard, Hitchcock, Greenaway (cu deosebire cel din The Pillow Book - optiune pe care o impartasesc si eu), Bergman, Pasolini, Tarantino s.a. Michael Moore, cu al sau Fahrenheit 9/11, este pus la locul pe care-l merita, adica mult, mult mai jos decit l-au urcat anti-americanii de la noi si de aiurea. Am aflat o multime de lucruri despre un regizor din Hong Kong, Wong Kar-wai, despre care eu nu stiam nimic (nu ca as fi o autoritate in materie - evident, nu sint - dar ma mindresc cu faptul ca am vazut marea majoritate a filmelor despre care vorbeste Alex. Leo Serban). Ii mai intilnim in carte pe Fellini (cu E la nave va), Bertolucci, Robbe-Grillet, Leni Riefensthal (excelenta analiza a raporturilor dintre propaganda si film), pe Deleuze si Daney (unul filosof, celalalt mare critic de film), pe Scorsese si pe Lars von Trier s.a.m.d. Nu lipsesc comentariile
