„Cind esti fortat sa faci un compromis, nu te socotesti la fel de vinovat“ Interviu cu Dan Hatmanu, un artist apreciat si controversat in acelasi timp. A expus la Paris in aceeasi galerie unde a expus si Picasso. A fost rector al Universitatii de Arte pina in 1989, deputat in Marea Adunare Nationala in ultimii ani ai regimului comunist si nu-si mai aduce aminte cite portrete i-a facut lui Ceausescu. - Ati spus intr-un interviu ca portretul reprezinta o modalitate de cunoastere psihologica a personajului. Ati pictat multe autoportrete, deci s-ar spune ca ati fost preocupat de propria persoana. Va cunoasteti bine? - Am inceput cu autoportrete intrucit in studentie aveam nevoie de un model. Iar eu eram modelul cel mai la indemina, care nu punea nici un fel de probleme. Astfel, am facut studii si cu ocazia asta am si cautat sa ma cunosc. Pentru a-i cunoaste pe cei din jur, trebuie sa incepi cu tine. Insa, fireste, niciodata nu poti sa ai pretentia ca te cunosti. In anumite situatii ai surprize, nu puteai banui ca vei reactiona asa cum ajungi uneori sa reactionezi. - Ca de exemplu? - Desi eu sint un om pasnic, un om blind, sint momente cind sint pus in situatia de a reactiona violent, iar aceste iesiri imi sint oarecum straine. Dar ca sa ajung in astfel de situatii, probabil ca imi trebuie un motiv serios. - A propos de expozitia dvs. „Autoportret in timp". Considerati ca v-ati schimbat mult? - Da, m-am schimbat, de asta si ciclurile de lucrari sint mereu altele. Schimbarile sint legate de virsta in primul rind, de transformarile biologice, pe urma de calatoriile pe care le-am facut, de contacte. Sint schimbari inerente ce nu apar la orice om. Dar pastrez totusi foarte mult din copilaria mea si probabil ca asa am sa mor: pastrez o anumita puritate, sinceritate, o anumita poezie, niste vise...Omul pe parcurs se mai altereaza... - Spuneati in cartea dvs., „Amintiri in timp"