Doi oameni, cocotati pe o movila mare si neagra din care, prin niste gauri plasate circular, iese un fum inecacios. O imagine cel putin ciudata pentru un orasean mai putin umblat "pe la padure". Scena devine si mai intriganta dupa ce oamenii incep sa loveasca movila cu o buturuga mare de lemn, cioplita in forma unui baros. Apoi, coboara de pe marea gramada fumeganda si, cu lopata, strapung stratul gros de pamant in locuri de ei stiute, in care apar alte gauri. O data cu acestea, fumul care iese din gramada mare si neagra de lemne acoperite cu pamant se inteteste. Cei doi oameni sunt, de fapt, bocseri, asa cum sunt numiti in mai toata Transilvania fabricantii de mangal. Nistor Bloj are 42 de ani. Pe cand avea doar 18 era deja insurat si avea o fetita. Calificarea sa de tinichigiu auto, obtinuta la o scoala profesionala din Reghin, nu-i oferea cine stie ce perspective materiale, cu atat mai mult cu cat, chiar in anul in care a devenit major, a invatat de la un unchi de-al sau primele taine ale bocseritului. Imediat a plecat la Tismana, langa Targu Jiu, unde, din fabricatul mangalului, castiga mai bine de 30.000 de lei pe luna, adica de 10 ori un salariu bunicel platit in Romania anilor '80. Acolo, cu 19 ani in urma, intr-o baraca situata la 50 de metri de bocsele pe care le avea ridicate, s-a nascut Florin, fiul sau, devenit ajutorul lui de nadejde. Cu trei ani in urma, pentru ca n-au mai avut de lucru la Targu Jiu, bocserii s-au mutat la Gradistea de Munte, la doi pasi de cetatile dacice din Muntii Orastiei. Nistor are o firma prin care presteaza servicii de fabricare a carbunilor pentru Directia Silvica Hunedoara. Institutia ii ofera lemnul pentru prelucrare, Nistor si fiul sau il transforma in mangal si sunt platiti cu 700.000 de lei vechi pe tona. Simplu, doar la prima vedere Bocsa se alcatuieste dupa cel putin o zi de munca, in functie de marimea acesteia, c