In a treia zi de Craciun, li-derii Aliantei D.A. s-au adunat la sfat. Evident, separat. La PD alipindu-se si platformistii. N-au discutat serios ce mai e de facut pana la 1 ianuarie, data aderarii. Nu prea i-a pus pe ganduri nici somatia venita de la comisarul Olli Rehn in legatura cu bataia de joc legata de infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, tergiversarea sau o lege bearca putand activa grabnic clauza de salvgardare sectoriala si blocarea unor insemnate fonduri. Urgenta a fost, iarasi, agasanta rafuiala dintre PNL si PD, via PLD. Daca PNL a avut, oficial, pe agenda pregatirea congresului din ianuarie, Emil Boc si Theodor Stolojan n-au facut nici un secret din faptul ca o reconciliere cu PNL Tariceanu e practic imposibila. Cei doi au zis ca scopul lor este coagularea fortelor de centru-dreapta, care sa guverneze in urmatorii ani. Scenariul tactic e destul de transparent. Stolojan a spus o data in plus, sa se auda bine, ca nici nu se pune problema unui dialog cu Tariceanu. Dar ca PLD ii asteapta cu bratele deschise pe membrii PNL care se leapada de actuala conducere. Sunt, insa, acestia dispusi sa sara in barca fostului consilier prezidential? Multi dintre liberali sunt implicati in afaceri. In acest mediu, zicala “Frate-frate, dar branza-i pe bani”, adica pe contracte, functii si protectie, functioneaza din plin. Cati dintre adeptii lui Tariceanu vor rezista acestei logici? Mai ales daca niste sondaje manipulate vor impinge PNL in jos, chiar sub limita parlamentara. Si indeosebi cand preferintele lui Basescu sunt neechivoc (desi neconstitutional) exprimate, iar Boc nu-l mai scoate pe Stolojan din “Domnule presedinte”. Mai are tabara premierului mijloace de rezistenta?