Navigând la intâmplare pe internet, am gasit o scrisoare expediata de dincolo. Recunosc, am citit-o. Ceea ce m-a facut sa ma simt ca in tinerete, când orice scrisoare trimisa de dincolo era citita mai intâi de altii. Scrisoarea fiind interesanta, m-am gândit sa v-o fac cunoscuta. Dragul meu, iata ca se implinesc 17 ani de când, prin bunavointa si cu sprijinul tau, am ajuns si eu, si sotia in alta lume; mai precis pe lumea cealalta. Desi suntem cazati la subsol (intelegi ce vreau sa spun), cred ca e mai bine aici decât in România modelata si realizata de tine. Doresc sa te felicit pentru rangul de Presedinte de Oroare care ti s-a acordat; il meriti pe deplin. Stiu ca ti-a fost greu (cum mi-a fost si mie) sa tii România pe loc, cât mai departe de Europa si de „agenturili“ imperialismului. Trebuie sa recunosti ca ai fost ajutat de oamenii din jurul tau, pe care i-am format si care au ramas la fel si si-au educat copiii sau ginerii. Si care au devenit politicieni de mare valoare, adica vorbesc mult si nu fac nimic. Dar vezi ca pe unii i-ai cam scapat din mâna; fura fara rusine si i-au contaminat si pe altii. Spune-le sa simuleze rusinea; românii cred aproape orice. Dupa cum unii cred si azi ca daca i-am tinut cu un regim alimentar sumar, in frig si intuneric, am facut-o din patriotism (caci lipsurile calesc caracterele si aplatizeaza abdomenele). La fel cum au crezut ca asasinarea noastra va rezolva toate problemele. Desi iti dorim sa stai cât mai mult acolo, fiindca mai aveti multe de facut, când vei veni te asteptam cu multa caldura; caldura e asigurata de focul de sub cazanele cu smoala, alimentat incontinuu cu carbuni. Cel care face acest lucru a fost poreclit Luceafarul huilei. Am vorbit cu el sa organizam o draciada, dupa modelul mineriadelor tale, ca sa punem mâna pe putere. Apropo, n-ai putea afla unde suntem inmormântati, caci acolo unde e scris numele nostru nu