Cu aproape 50 de ani in urma, cand am ajuns in Minnesota ca proaspat student african, aveam multe de invatat, primul lucru fiind faptul ca nimic nu e ciudat in a purta aparatori de urechi cand afara sunt minus 15 grade.
Editorial semnat de Secretarul General al ONU in exercitiu. Cu aproape 50 de ani in urma, cand am ajuns in Minnesota ca proaspat student african, aveam multe de invatat, primul lucru fiind faptul ca nimic nu e ciudat in a purta aparatori de urechi cand afara sunt minus 15 grade. Toata viata mi-a fost o lectie continua. Acum as dori sa transmit mai departe cele cinci lectii pe care le-am invatat in cei zece ani cat am fost secretar general ONU, lectii pe care cred ca si comunitatea natiunilor trebuie sa le parcurga pe masura ce se confrunta cu problemele secolului al XXI-lea.
In primul rand, in lumea contemporana suntem fiecare responsabil pentru siguranta celuilalt. In fata unor amenintari precum proliferarea armelor nucleare, schimbarile climatice, pandemiile globale sau gruparile teroriste care actioneaza la adapostul statelor dezorganizate, nici o natiune nu isi poate asigura securitatea prin impunerea suprematiei asupra celorlalte tari. Numai cooperand si contribuind la siguranta comuna putem spera sa obtinem o securitate durabila pentru noi insine.
Aceasta sarcina include responsabilitatea noastra de a proteja oamenii de genocid, de crime de razboi, de epurare etnica si de crime impotriva umanitatii. Ea a fost acceptata de toate tarile la summit-ul Natiunilor Unite de anul trecut. Insa, cand ne indreptam privirea catre crimele, violurile si foametea la care sunt supusi oamenii din Darfur, intelegem ca aceste doctrine raman simpla retorica daca cei care au puterea de a interveni eficient - prin presiuni politice, economice si, in ultima instanta, militare - nu sunt dispusi sa ia initiativa. Aceasta responsabilitate se rasfran
