In Romania, istoria se razbuna în decembrie. Acum sase ani, Ion Iliescu si Vadim Tudor intrau într-un suprarealist tur doi al alegerilor prezidentiale. Pe 10 decembrie 2000, "raul cel mic" mima cu dramatism un fel de lupta cu "raul cel mare", de unde rezulta în mod fatal ca binele nu prea avea cum sa învinga. Tot atunci, Iliescu îl ruga public pe Gabriel Liiceanu sa-l sprijine ceva mai discret, de teama unei sinucideri colective în delirul peremist. Iliescu si Vadim, doua simboluri ale comunismului agresiv, reusisera atunci sa umileasca liberalismul civic, sa insulte democratia si sa ucida orice speranta. Exorcizarea Dupa sase ani: Liiceanu priveste, leganandu-se nelinistit de la balconul cu nevroze, la ultimele zvacniri ale "raului cel mare", la agonia "raului cel mic", exorcizati cu Biblia tarzie a condamnarii comunismului. Vadim Tudor si Ion Iliescu au insultat din nou democratia si memoria unei natii întregi, însa democratia s-a trezit din somn. Spiritul civic a învins temporar, iar speranta a înviat din morti. Raportul Tismaneanu a "limpezit lumea", vorba Elisabetei Rizea. Am vazut cum "raul cel mare" s-a facut mic, iar "raul cel mic" s-a facut si mai mic. Am distins mai clar albul si negrul, ca în toate momentele decisive de pana acum, cand nuantele de gri se topesc si personajele au conturul bine definit. PSD se întoarce la PCR Acum stim ca PSD a mintit. Am aflat-o luni, 18 decembrie. Solidarizandu-se cu Ion Iliescu împotriva Raportului Tismaneanu, Mircea Geoana a ratat o sansa unica pentru partid: ruperea definitiva de trecutul comunist. A încercat sa o faca Adrian Nastase în 2004, cand a stabilit ca PSD este continuatorul social-democratiei interbelice, comunismul fiind pus în paranteze. Unii spun ca Geoana n-avea de ales, ca masa partidului, dominata de fosti comunisti si nomenclaturisti, astepta o protectie simbolica. In lipsa ei, Geoana risca scurgeri ele