Romani si nemti la roata din Ludwigsburgfoto: Dani Rockhoff
Cu cat muzica-i mai tare si mai iute, cu atat se aduna poporetul nemtesc in jurul scenei, la serbarile populare. Se suncaleste in stilul propriu, dar se si da aprig din picior, cand suna tobe si trompete. Iata insa ca nemtii au mai descoperit o valenta a cantecului romanesc.
„Dorul este expresia romaneasca a durerii universale”, un fenomen est-european, care isi gaseste expresia in cantece si dansuri romanesti, considera Stuttgarter Zeitung, in
articolul „Cantece pe romaneste care te fac sa visezi departari” (30.10.06, Birgit Kiefer).
„Romania face parte dintre acele tari europene care arareori iese in luminile rampei, chiar si dupa caderea dictaturii lui Ceausescu”, mai spune jurnalista germana, in contextul unui regret ca dorul si melancolia, considerate de ea tipice psihologiei romanesti, nu au gasit pana acum un mai mare ecou international.
Facand o scurta excursie in timp, este stiut ca romantismul cultiva starile de reverie si aspiratie catre un ideal, cel mai adesea legat de iubire. Aici, Eminescu si H?lderlin
sunt frati, ambii tanjesc spre „floarea albastra”, simbol al dorului inimii unui indragostit, cand extatic, cand neconsolat.
In nisa „dorului” evocat muzical, formatia germana Trio Bluesette (Katharina Wibmer -vioara, Frank Eisele - acordeon si Christian Brinkschmidt -contrabas) s-a intalnit cu solista romanca Elena Cringanu si, de catava vreme, trupa atrage pe scene din zona Stuttgart, public autohton.
Gigi Cringanu, care o acompaniaza si el in spectacole, la orga, pe sotia sa, rezuma astfel reactia strainilor, nemti si elvetieni: “Incep?nd cu anul 2003, am reusit sa facem cunoscut in randurile publicului german folclorul romanesc, impreuna cu colegi de-ai nostri care nu sant romani (formatia HISS si formatia TRIO BLUESETTE )
