Informatia ne-a fost confirmata de trei fosti ofiteri de Securitate patrioti: Liriceanu, Plesuta si Parastasievici. Romani adevarati! Nu ne temem de justitie. „Romania Mare“ a citat acelasi fel de surse si n-a patit nimic.
Prezentul trece spre viitor, sub supravegherea trecutului. Insa acelasi cocteil temporal poate da dizolvantul care topeste moravuri vechi sau, dimpotriva, cleiul care impreuneaza viciul si sansa. Romanii, cu stiinta lor rafinata de a prelungi clandestin formele decazute ale istoriei, sint cea mai buna dovada.
Astfel, inlesnirea cu care Vadim Tudor a inchis Parlamentul, pe durata prezentarii Raportului Tismaneanu, nu e un fapt al prezentului, ci o forma robusta de trecut toxic.
Criza neintrerupta de nebunie autoritara a lui Vadim a fost fondata, demult, in timpul mineriadelor. Atunci, sub ingrijirea unui aparat de stat educat de comunism, a fost lansata practica violentei politice. Ea a impus cu duritate imunitatea juridica si etica a unei clase vechi, decisa sa invie monstruos.
In acest punct, trebuie sa facem diferenta dintre momentul fondator si parada epileptica a lui Vadim, la vederea comunismului incatusat intre copertele Raportului Tismaneanu. Mineriadele de masa, stradale, au deschis, printre multimi cu capul spart, calea pe care a inaintat, economic, politic si mediatic, noua clasa privilegiata, pina la dezechilibrul nemasurat de astazi.
Restul a mers de la sine. Anticomunismul a fost lasat la deshidratare. Numai in momentul in care el a luat, pe neasteptate, forma unui Raport nimicitor, a fost slobozit Vadim, printr-o simpla incuviintare din cap a omului de stat in stat Vacaroiu si a infinit anexabilului Olteanu.
Diferenta nu trebuie sa ne scape: Vadim e un imigrant intern, capsunarul oligarhiei, omul treburilor murdare, de care protipendada nu se mai atinge, in marea e
