Sunt un om de dreapta. Oricat de oripilanta ar fi afirmatia asta pentru un pesedist, eu unul sunt mandru de ea. Si nu pot intelege nici in ruptul capului de ce retorica pesedistilor de la noi socoteste drept un pacat capital simpatia fata de dreapta politica.
Cand Geoana incepe sa atace Guvernul o face, in lipsa de alte motive care sa-i justifice diatriba, pe motiv ca-i de dreapta. Cand PSD l-a "faultat" pe Vosganian la Bruxelles prin intermediul PES a facut-o pe motiv ca-i "prea de dreapta" si ar strica echilibrul politic in Comisia Europeana. Un argument foarte bolsevic, in esenta lui.
De parca simpla apartenenta la un partid de stanga ar putea tine loc de programe alternative sau de idei. PSD a descoperit ca este partid de stanga dupa ce a intrat in opozitie. Chiar si ciorovaielile interne din partid s-au purtat intre cei care reprezinta "adevarata stanga" si "stanga moderna".
Acesta este un simptom clar ca PSD trece printr-o criza identitara majora. Cat a fost la putere, problema nu s-a pus, deoarece s-a comportat mai degraba precum Cosa Nostra decat ca un partid adevarat. Acum platesc politele neachitate la timp inclusiv prin instrainarea electoratului care, in mod traditional, era de partea lor.
Unica strategie pe care au fost in stare sa o insaileze a fost sa repete obsedant ca "noi suntem de stanga", drept metoda de a castiga simpatia categoriilor mai sarace. Asta in conditiile in care fostii capi ai partidului sunt cercetati de DNA pentru acte grave de coruptie comise in calitate de demnitari. In loc sa accepte ca a venit momentul sa faca putina curatenie, vajnicii aparatori ai poporului infometat au inceput sa se planga ca sunt victimele unor inscenari judiciare, fapt care a dat impresia ca vor sa apere interesele "famigliei".
Cand Geoana si compania s-au prins ca nu merge asa, au decis sa-l recupereze pe Iliescu ca acesta sa m
