Repere morale in programele de responsabilitate sociala corporatista Traditional, s-a considerat ca singura responsabilitate în afaceri este de a obtine profit respectand legea. Simplul fapt ca o companie este profitabila actionand legal este un lucru bun pentru societate, deoarece în acest fel se da o utilizare eficienta unor resurse, se creeaza locuri de munca si se ofera bunuri si servicii necesare. Astazi este general acceptat faptul ca o companie are obligatii suplimentare. De aici, ideea de responsabilitate sociala corporatista (RSC). Una dintre criticile aduse acestei idei vizeaza tocmai ambiguitatea sa: care sunt aceste cerinte morale dincolo de profit si lege? Cine le stabileste si dupa ce criterii? De fapt, care sunt limitele acestor noi constrangeri, cat de mult se poate pretinde de la o companie fara a afecta dreptul actionarilor de a decide modul de utilizare a proprietatii lor? Moral si imoral in RSC Nu exista un raspuns general acceptat la aceste întrebari. Este unul din motivele pentru care adesea în Romania ideea de responsabilitate sociala este folosita necritic: este suficient ca o companie se implica în programe comunitare - se spune -, nu mai conteaza cum o face. Însa, cand e vorba de actiuni sociale, tocmai acest cum conteaza. Cu ajutorul lui distingem între corect si gresit, între moral si imoral în programele de responsabilitate sociala. Cu ajutorul lui întelegem ca investitia sociala e imorala atunci cand: fie afecteaza interesele actionarilor; fie este lipsita de transparenta, neprecizandu-se clar obiectivul social si grupul tinta vizat, originea ori modul de utilizare a resurselor investite, precum si efectele reale ale programului; fie este vorba de o campanie menita sa ascunda ori sa abata atentia de la actiuni si practici ilegale sau imorale ori sa înlesneasca promovarea unor produse legale dar periculoase. Pe scurt, uneori actul generos