Sau trei pasi pana la normalitate. Exprimat in termenii proprii distantei geografice dintre lumi, sau dintre civilizatii, timpul pana la recuperarea locului nostru pierdut candva de pe vechiul continent este foarte aproape. Dincolo insa de sincopele bulversante care i-au fost servite, de tergiversarile injuste, de franele aprig dirijate de catre neaosii inraiti, entuziasmul mult-asteptatei noastre aderari la Uniunea Europeana nu poate si nici nu trebuie sa fie confundat cumva cu veselia romaneasca in fata unui festin "comunitar". El este unul de profunzime, dospit in albiile istoriei, incalzit printre picaturi de speranta si disperare, infrant de atatea ori si renascut inmiit.

Dar daca, dupa lungi batai in poarta, ni s-a deschis si, iata, in trei pasi vom intra in Uniunea Europeana, la ce sa ne asteaptam oare? Taramul atat de ravnit ce ne ofera? De la inaltime, avem perceptia intregului: alaturandu-ne, cu drepturi egale, celorlalte 26 de tari, vom face corp comun cu una dintre cele mai bogate parti ale lumii! Coborand spre detalii, remarcam faptul ca tarile unite sub stindardul UE si-au stabilit, de comun acord, reguli de convietuire si existenta, drepturi si obligatii insumate in ceea ce, in mod obisnuit, numim acquis-ul comunitar. Acesta cuprinde legislatie si tratate europene, declaratii si rezolutii, acorduri internationale si jurisprudenta, dispozitii adoptate in domeniul justitiei, al afacerilor interne, al politicii externe si de securitate comuna. Intrand in Uniune, Romania a „acceptat acquis-ul”, adica a facut eforturi pentru a-si sincroniza mersul cu celelalte tari. Desigur, inca mai sunt multe de facut pentru a recupera intarzierile cazute ca un blestem asupra noastra.

In fond, taramul mult ravnit, Uniunea Europeana, a dobandit forta de a evita razboaiele intre statele componente, in ultimii 60 de ani si creeaza, prin acordurile sale, stabilita