Cand va sfarsi spiritul public romanesc e, pana la urma, un subiect neinteresant. Mai întai, pentru ca e obositor sa presupui data decesului înainte sa fi remarcat data nasterii. Secolul al XIX-lea? Pasoptism - primul civism? Probabil. Nu decisiv. In 1974, Paul Cornea, unul dintre marii si rarii profesori de ideologie culturala ai Romaniei, intuia si demonstra corect, într-o carte de baza: Oamenii inceputului de drum. Cei ce au vrut si au crezut ca pot civiliza Romania, într-un efort harnic si optimist de rationalizare antiorientala. Asa a fost, la început de drum. Dupa 30 de ani, marele profesor îsi vede intuitia pangarita. Stam fata în fata cu istericii si oriental-mirositorii Oameni ai Sfarsitului de Drum. Cum sfarsim? Aici e spectacolul, caderea si decaderea. Ne-o spune Andrei Cornea, fiul Profesorului, în cel mai bun articol de sport scris vreodata de un filolog clasic, îngrijitor de editie Plotin, traducator de Platon, nonmicrobist, bizantinolog, editorialist exceptional (de subestimat). Cine a citit revista 22 (nr. 875) se va fi izbit de stralucirea polemica si inteligenta stransa a unui cuprinzator articol scurt: Separarea statului de fotbal. Andrei Cornea descrie aparitia unei forme de demagogie pseudo-religioasa care a preluat discursul public, domina reprezentarile ce mijlocesc accesul general la politica si distruge, în acelasi timp, bazele raportarii noastre rationale la opera de guvernare: fotbalul. Repet: fotbalul. Veacul romanesc, abia început, sub lumina incoerenta a unui mit revolutionar contrazis în surdina de realitatea contrara, e încoltit si sufocat de o manie primara, îmbratisata setos de norod si elite, sub zambetul tejghetaresc al demagogilor de rigola. Fotbalul defileaza prin gura urlatorilor si stricatorilor de limba romana, se catara în inima omului de rand, acolo unde stateau, altadata, bucurii simple, face oameni mari si îi obliga pe cei