Peste doua zile, o data cu aderarea Romaniei si Bulgariei, Uniunea Europeana va fi formata din 27 de state membre, va avea aproape 500 de milioane de locuitori, iar frontierele vor ajunge pana la tarmul Marii Negre. Cel putin in cazul tarii noastre, procesul care a pregatit intrarea in clubul european a fost unul anevoios. Si asta pentru ca in ultimii doi ani puterea a trebuit sa sparga cercul vicios in care ne blocase guvernarea PSD. 2001-2004 au fost ani caracterizati de proasta gestiune, ineficienta si coruptie. Ani in care Cabinetul Nastase a tolerat indisciplina financiara, in care au crescut permanent taxele si impozitele, mizand pe o crestere a veniturilor, dar s-a ales numai cu o acumulare fara precedent a datoriilor neplatite catre buget si cu o dezvoltare puternica a economiei subterane. Ani in care sectorul intreprinderilor de stat nu a fost restructurat eficient, dar in care a fost incurajata politizarea profunda a manageriatului si a sindicatelor. Ani in care cele doua structuri din domeniul concurentei au fost ca si inexistente, pe fondul unei totale lipse de vointa politica. Ani in care economia de piata a fost una formala, in care ajutoarele de stat acordate intreprinderilor, precum si stergerea datoriilor multora dintre acestea au creat o inegalitate nepermisa in UE. Ani in care resursele naturale ale Romaniei au fost instrainate pentru mult timp si in care "baietii destepti" au facut averi de miliarde de euro. Desi negocierile cu UE fusesera incepute, corectarea acestor erori de guvernare a readus practic la nivelul anului 2005 "momentul zero" al pregatirilor de aderare. Adica atunci au inceput reforma serviciului public, renuntarea la utilizarea excesiva a ordonantelor in detrimentul legilor, transparenta procesului legislativ, independenta justitiei si, in special, a DNA, combaterea saraciei ajunse la cote alarmante, limitarea coruptiei ingrijora