Nu si-au rezervat locuri la un restaurant cu fason, nici nu au plecat in vreo statiune cu multe stele. Dar taranii din Oltenia stiu sa astepte Revelionul: cu casa pusa la punct, cu bucate dintre cele mai alese si cu chef de petrecere! Nici nu venise Craciunul peste ei si, mai acum o saptamâna, ai lu’ Firuti din Vârtop se pregateau deja de Revelion. Adica terminasera val-vârtej treaba cu porcul si cârnatii si se apucasera cu mare voiosie de cea mai asteptata corvoada: punerea la punct a petrecerii din noaptea cea mare, pe care o planuisera cu câteva saptamâni bune inainte. Unde mai pui ca era si prima zi de concediu a lui Costica - paznic la primarie de vreo zece-doispe ani - astfel ca lucrul avea alt spor decât avusese muierea lui la bucatarie. „M-am odihnit la serviciu tocmai ca sa pun osul la munca acum“, se lauda Costica râcâind vârtos peretii cu un spaclu. „Deh, daca am avut munca de noapte, n-am dat in greu: mi-am trecut vremea citind si desenând ghivecele de flori ale primarului, asa, de sarbatoare. Dup-aia le-am facut si pe ale noastre, sa arate frumos de Anul Nou. In rest, am pus la punct planul de bataie!“. Adica sa curete bine varul ingalbenit de anul trecut, sa spele peretii si la urma sa-i dea cu strat nou-nout, mai sa le ia ochii invitatilor la masa. „Avem niste vecini cu care ne intelegem noi bine. Sunt si cam saracuti, bietii de ei, n-au curent in casa, nici la un aparat nu pot sa asculte muzica. Asa ca decât sa-i lasam la lumânare de Revelion, mai bine ii chemam la noi, sa ne petrecem impreuna“, isi completeaza Nicolina barbatul, tinându-i aproape galeata cu apa. Ospat pâna la revarsat Ca in fiecare an, Firutii pun la mare pret noaptea de Anul Nou. Cât se rumenesc cozonacii in cuptor si se leaga piftiile in tinda, cei doi soti si invitatii lor primesc colindetii, care nu contenesc pâna aproape de miezul noptii: ies unii pe poarta, intra altii pe usa.