Dosariada s-a incheiat lasand un gust amar naivilor si exaltatilor care sperau in reforma morala a societatii. Deconspirarile au parut de la bun inceput o manevra politica, pe principiul punct ochit, punct lovit. Cum altfel se poate explica faptul ca marile deconspirari din randul parlamentarilor s-au redus la doar doua nume sonore: Mona Musca si Rodica Stanoiu. Ambele doamne s-au aparat cu arma patriotismului si a negarii, Stanoiu invocand chiar o asa-zisa boala la coloana care i-ar fi schimbat radical scrisul din vremea cand era turnatoare. Singurul dovedit din lotul celor 29 de parlamentari care aveau dosare la CNSAS a fost liberalul Liviu Cimpanu. In schimb, Serban Mihailescu si Mircea Cosea au fost partial spalati si, desi s-a dovedit ca au fost ofiteri acoperiti ai Securitatii, nu li s-a putut da verdict de politie politica din simplul motiv ca dosarele lor erau "incomplete". Felix si Dana, primii in topul colaboratorilor Toate cazurile de deconspirari din randul politicienilor au avut un numitor comun: nerecunoasterea colaborarii, amenintarea cu justitia si justificarea ca "asa erau vremurile, nu aveai incotro". Singurul care a iesit din acest tipar a fost Dan Voiculescu, zis si "Felix", care a adus ca argument in apararea sa faptul ca "toti romanii au colaborat cu Securitatea", afirmatie nuantata ulterior cu cea potrivit careia "toti oamenii de valoare au colaborat". Desi toate cazurile au fost jenante, in primul rand prin tentativele obstinante de a edulcora raul si rolul Securitatii, se poate totusi spune ca penibilul absolut l-au atins Mona Musca si Dan Voiculescu. In contrapartida cu devoalarea turnatorilor si cu interesul mediatic pe care aceasta l-a generat, s-a situat deconspirarea unor ofiteri de Securitate, care a trecut aproape neobservata, cu exceptia unor generali ca Plesita sau Goran. Certitudinea de intoxicare si manevra politica a fost con