Politice1 si in special scrisorile catre Alexandru Paleologu din prima parte a cartii (pentru ca doar de acestea ma voi ocupa in cele ce urmeaza) consacra in H.-R. Patapievici un cioranian convins, un scarbit de poporul sau in sensul Schimbarii la fata a Romaniei, fara sa propuna, insa, o solutie concreta de iesire a Romaniei din continuturile sale blamabile, precum predecesorul sau fundamentalist si exaltat. Dupa cum se va vedea, solutia care existase si care ar fi putut propulsa Romania intr-o orbita aproape stralucitoare, fusese ratata din motive politice care tineau de dedesubturile revolutiei din decembrie 1989 si mai ales de confiscarea revolutiei romane de catre neo- sau cripto-comunistii ce aveau sa instituie in anii 1990-1991 un regim simili-dictatorial. In ce ma priveste, am preferat sa folosesc editia a treia a cartii lui H.-R. Patapievici, intrucat aceasta contine in final un text intitulat "Criticilor mei" in care autorul explica folosirea limbajului pamfletar vehement legat de imaginea Romaniei, limbaj care i-a fost reprosat inclusiv de catre unii parlamentari autohtoni, la vremea aparitiei cartii. Explicatia autorului mizeaza pe antiteza: demagogiei neo- sau cripto-comunistilor, violentei si coruptiei noii Puteri li s-a opus un pamflet ce continea un exces de disperare; multumirii grobiene a Puterii i s-a opus dezgustul; limbajul scatologic (mai ales acesta i-a fost reprosat public si oficial autorului Politicelor) tine de o cultura a imprecatiei care, prin excelenta, utilizeaza un limbaj crud, cu anumite coduri (p. 324). "Finalmente, am ales cuvinte din registrul excremential, deoarece excrementele reprezinta ideea cea mai radicala de esec al Operei alchimice" (p. 325), precizeaza Patapievici care admitea si ca registrul sau scarbit tine de "limba si cuvintele infrangerii" (p. 290). Or, talcul este urmatorul: simbolic vorbind, Opera alchimica dorita a