In satele din Oltenia, Anul Nou este asteptat cu mare insufletire, ca de altfel toate Sarbatorile iernii. Pâna la Boboteaza si Sfântul Ion - ultima dintre ele - oamenii de la tara tin rânduielile asa cum au invatat din mosi stramosi. Incalziti bine de tuica fiarta si petrecerea de la Craciun, oamenii din Vârtop n-au vreme sa se odihneasca. Dupa trei zile sfinte si un Stefan cautat si gasit prin toate neamurile, iacata-i pe 31 decembrie, mai voiosi ca niciodata si hotarâti sa primeasca Noul An de pomina! Si cum altfel s-ar putea face asta daca nu cu cetele de colindeti care dau buzna in bataturi, fara sa aleaga! „Iau satul la rând, mergând din casa in casa“, povesteste primarul Constantin Barbu traditiile locului. „Inainte vreme se faceau doua grupuri mari de tineri, care, imbracati in haine populare, cu plug de lemn tras de boi, luau satul de la capete sa-l colinde. Traditia s-a uitat insa de-a lungul timpului, acum doar câtiva copilasi, indemnati de parinti si bunici, mai merg cu Plugusorul. Gazdele ii primesc cu dulciuri si vin si incing in curti hore frumoase, oltenesti. E drept ca s-au mai pierdut din cele vechi, tinerii nu le-au mai invatat. Dar o Tiganeasca sau o hora-n doua parti tot se invârte in batatura…“ Dupa ce se infierbânta de la joc, fiecare merge la casa lui. Acolo unde sunt si tineri ori rude venite in vizita, Revelionul se tine cu muzica, masa imbelsugata, televizor, dans si veselie. In toiul petrecerii, mamele nu uita sa aseze pe masa sase farfurii si sub fiecare pune câte un obiect cu tâlc: un taciune, un pieptene, un ardei, o verigheta, o oglinda si bani. Cheama apoi fetele mari la masa si le lasa sa-si aleaga farfuria. Si dupa lucrul pe care-l gasesc sub ea, asa o sa-i fie ursitul: negru la suflet ca taciunele, coltos ca pieptenele, fudul de oglinda, iute ca ardeiul sau avut de bani. Numai batrânii se culca de Anul Nou tot cu gainile, facându-si