Nu mai am chef sa aud vorbe de lemn cu fondurile de miliarde care o sa ne cotropeasca. Suna abstract, suna a gol, fonduri ca alea trebuie sa se vada in viata imediata, nu in visele de marire ale functionarilor sau politicienilor. Primul pas care ar trebui facut ar fi un soi de recunoastere simpla si sincera a propriilor noastre asteptari.

Dar, mai intii, o lista de schimbari usor de prevazut, ingrijoratoare sau nu. Unii politicieni romani pot deveni, din simpli demagogi de colt de continent, parlamentari europeni. Functionarii din multe domenii pot jubila: se vor inmulti hirtiile de plimbat pe bani buni pina la fluidizarea obtinerii de fonduri europene.

Vamesii din estul Romaniei deja isi freaca miinile de bucurie, in timp ce vamesii din vest vor plinge dupa spagile de altadata. Fumatorii vor fi incet-incet scosi din spatiul public. Afacerile curate autohtone se vor integra intr-un sistem care sa le legitimeze si sa le incurajeze. Afacerile murdare se vor integra si ele, probabil.

Pauza de respiratie. Ce-o sa ne facem fara complexe? Cele mai critice ginduri despre romani au fost emise de romanii insisi cu voluptati greu de descris. Sa speram ca nu vom ramine intepeniti in acest joc provincial si poate, astfel, vom descoperi „complexul european“.

Poate vom spune, in loc de „astia-s Balcanii, la ce te poti astepta!?“, „asa-i Europa, la ce te poti astepta!?“. Ar fi totusi un pas inainte. Avem o cultura puternica a autocriticii si e greu sa scapam de un astfel de complex. Cei mai cunoscuti intelectuali romani au avut indelungi meditatii asupra propriei noastre nemernicii. Am putea chiar spune ca nu putem pierde bunatate de traditie doar pentru ca

ne-am integrat in UE. Insa romanii au avut in ultimii ani timp sa vada Europa, sa constate ca se arunca mucuri de tigara si prin Paris, nu doar prin Bucuresti. Au invat