După ani de negocieri şi de eforturi pentru a îndeplini cerinţele comunitare, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Aderarea nu presupune însă numai posibilitatea de a lua decizii, pe picior de egalitate cu marile puteri europene, ci şi o serie de obligaţii. De acum înainte, politicile Uniunii Europene, ca şi legislaţia comunitară devin automat valabile şi în ţara noastră şi trebuie respectate ca atare. Cu alte cuvinte, deciziile luate la Bruxelles şi Strasbourg

După ani de negocieri şi de eforturi pentru a îndeplini cerinţele comunitare, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Aderarea nu presupune însă numai posibilitatea de a lua decizii, pe picior de egalitate cu marile puteri europene, ci şi o serie de obligaţii. De acum înainte, politicile Uniunii Europene, ca şi legislaţia comunitară devin automat valabile şi în ţara noastră şi trebuie respectate ca atare. Cu alte cuvinte, deciziile luate la Bruxelles şi Strasbourg se aplică şi la Bucureşti.

Care din cele două Executive va juca un rol mai important şi va impune direcţia spre care ne vom orienta? Guvernul de la Bucureşti sau Comisia Europeană? Primul comisar din partea României, Leonard Orban, admite faptul că „aderarea presupune transferul suveranităţii către nivelul comunitar, dar şi acces la procesul de luare a deciziilor“.

În noua sa calitate de stat membru, ţara noastră va avea 35 de europarlamentari, 14 voturi în Consiliu, reprezentanţi în Comitetul Regiunilor, în cadrul Consiliului Economic şi Social şi în toate instituţiile europene. Din acest punct de vedere, România va reprezenta a şaptea ţară ca număr de voturi în cadrul Consiliului UE, urmând să joace un rol important la masa negocierilor. Condiţia este să avem oameni bine pregătiţi, care să fie capabili să negocieze în interesul ţării.