Deşi suntem pe locul al şaptelea în ceea ce priveşte numărul de deputaţi, sunt mari şanse ca vocea României să se audă în surdină în Parlamentul European. Cei 35 de euroobservatori din partea României, care s-au transformat, automat, de la 1 ianuarie în eurodeputaţi, au făcut ca a douăzecea parte din Parlamentul European (PE) să vorbească româneşte. Deşi la prima vedere s-ar părea că n-ar trebui să ne facem griji privind modul în care vom fi reprezentaţi la Stras

Deşi suntem pe locul al şaptelea în ceea ce priveşte numărul de deputaţi, sunt mari şanse ca vocea României să se audă în surdină în Parlamentul European.

Cei 35 de euroobservatori din partea României, care s-au transformat, automat, de la 1 ianuarie în eurodeputaţi, au făcut ca a douăzecea parte din Parlamentul European (PE) să vorbească româneşte. Deşi la prima vedere s-ar părea că n-ar trebui să ne facem griji privind modul în care vom fi reprezentaţi la Strasbourg, realitatea e ceva mai crudă. „Trimişii noştri acolo nu au nici o strategie, nici la nivel naţional şi nici măcar la nivel de partide. Vor avea nevoie de vreo doi ani să înveţe cum merg lucrurile şi, inevitabil, vor intra în jocurile europene“, crede analistul politic Stelian Tănase.

Şi directorul executiv al Societăţii Academice din România, Sorin Ioniţă, consideră că, cel puţin la început, reprezentanţii României vor urma orbeşte indicaţiile grupurilor politice la care vor fi afiliaţi (PSD, pe ale socialiştilor, PD şi UDMR, pe ale popularilor, iar PNL, pe ale liberal-democraţilor). „Nici nu e tocmai anormal. Strategiile se fac acolo mai mult politic, nu pe bază naţională“, explică el.

1 ianuarie ne-a prins, mai degrabă, nepregătiţi

Cu toate acestea, eurodeputatul Mircea Coşea (PNL) spune că la Strasbourg „nu se reproduc di