Catalin Mihuleac Cand ii vad pe mucosii astia din PSD cum se ratoiesc la fostul patriarh Ion Iliescu, imi spun ca istoria asta a noastra nu-i in fond decat un borfete penal: azi te suie-n slavi, maine te zvarle-n colb. Are o constiinta incarcata, istoria asta a noastra, o constiinta plina de sinusoide, ca sa nu le spunem de-a dreptul hachite.
Pai, uitati-va la flacaul ala care tragea vartos de coada sirenei, Vasile Roaita, pe numele lui. N-a scris buchea manualului de istorie, vreme de 50 de ani, ca-i erou si l-a puscat capitalismul cel rau, ca apoi s-o-ntoarca, motivand ca Roaita n-a fost decat un ciripitor ordinar, un datator in gat care tragea sirena de coada pe invers, pana l-a amutit chiar proletariatul, cu plumbii lui crunti!?
La fel de instabila a fost istoria si cu Nicolae Ceausescu, ale carui portrete acaparasera Romania, cu ele deschizandu-se si inchizandu-se fiecare sedinta, fiecare abecedar, fiecare telejurnal, fiecare sertar, fiecare hala de productie industriala. Nici cat o poza de buletin nu mai valoreaza astazi portretul carmaciului, nici cat o radiografie dentara.
***
Dar si cel ce-a pus umarul la implinirea acestei rasturnari de situatie, Ion Iliescu, are o scurta poveste legata de un portret. Un portret propriu, de asta data. Putini isi mai aduc aminte ca, prin toamna anului 2002, premierul de atunci - nimeni altul decat Adi Nastase - recomandase ca de fiecare ramurea a umbrosului PSD sa spanzure presedintele Ion Iliescu, sub forma de portret. In fiecare birou de prefectura, in fiecare incapere de consiliu judetean, in fiecare camaruta de partid. Premierul si-a motivat initiativa simplu: Iliescu inseamna istorie. Uitase Nastase cat de instabila comportamental este istoria tarisoarei noastre...
Istoria te ridica, istoria te coboara. Azi, in randul tineretului PSD - tineret flamand si ceva mai putin rudimen
