Fara indoiala, 2006 a stat sub semnul aderarii tarii la Uniunea Europeana, eveniment istoric de mare amplitudine pentru intreaga societate romaneasca si implicit pentru economia din Romania. Ceea ce s-a intamplat in 2006 in plan economic s-a inscris in mod inerent in contul aderarii. Cum anume Romania intra de la 1 ianuarie 2007 in UE, ca stare generala si in domenii specifice, contabilizeaza, cu bune si rele, si rezultatele economice din 2006. Exista, pe de o parte, aspectul de suprafata al pregatirii pentru aderare: asumarea legilor si regulilor comunitare si infiintarea institutiilor care sa le promoveze si sa le aplice. In ciuda unor intarzieri si disfunctionalitati, Romania - una peste alta - s-a pregatit legislativ si institutional pentru marea aventura a integrarii. Si, neindoios, 2006 a marcat pasi seriosi inainte in aceasta privinta. Ca deficitul institutional romanesc - de sorginte istorica - isi va spune cuvantul este o alta problema! Evident, asa cum trebuie sa facem deosebirea intre aderare si integrare, asa va exista o diferenta intre crearea institutiilor si functionarea acestora! Este, pe de alta parte, vorba de ceea ce a insemnat 2006 in profunzime pentru infruntarea integrarii. Aparentele vorbesc numai de bine: crestere economica solida, dezinflatie pronuntata, moneda nationala intarita. In spatele aparentelor, lucrurile nu stau deloc linistitor. Tendintele din 2006 arata ca mai multe lucruri s-au inrautatit decat imbunatatit. Foarte multe lucruri, cu indiscutabil impact major, sunt de altfel extrem de controversate din punctul de vedere al sensului acestui impact. De departe cu impactul cel mai puternic, dar si cel mai controversat este preluarea de catre capitalul strain a intregii axe majore, precum si a altor segmente vitale ale economiei, proces care s-a extins si consolidat in 2006. Faptul a adus o performanta mai mare in economie, fiind