Intrarea in Uniune consemneaza o Romanie devenita exportator important net de forta de munca. Exista implicatii majore ale migratiei asupra pietei muncii interne. Multi ani, piata muncii din Romania a avut ca reper de baza o prevedere cheie din acordurile cu FMI: ritmul de avans al fondului de salarii pentru bugetari. Acest ritm dicta numarul de disponibilizari nete (intrucat aveau loc si angajari) si dinamica salariilor bugetarilor. Exista aici un compromis: la acelasi fond de salarii, disponibilizari mai numeroase permiteau o crestere mai mare a salariilor. Dinamica fondului de salarii bugetare avea relevanta pentru negocierile de munca colective din sectorul neguvernamental.

Doua trasaturi ale economiei romanesti actuale explica comportamentul salariilor in larga masura. Una este ponderea sectorului privat in formarea PIB-ului, care a ajuns la peste 2/3. A doua trasatura este efect al migratiei masive de forta de munca catre exterior. Dupa unele estimari, mai bine de 2 milioane de cetateni romani lucreaza peste hotare. Migratia sta la originea somajului in scadere constanta in ultimii ani; anul 2006 este probabil sa consemneze o rata de putin peste 5% din populatia activa. Sunt orase, zone in tara unde rata somajului este aproape zero.

Consecinta fireasca a scaderii somajului - in pofida faptului ca restructurarea economiei disponibilizeaza forta de munca - este o presiune mare pe piata muncii, de crestere a salariilor. Situatia companiei Bechtel, care se plangea ca nu gaseste lucratori dupa dorinta, nu este singulara. Sunt de notat doua aspecte privind tensiunea pe piata muncii. Unul este legat de starea de ansamblu, in sensul scaderii numarului de salariati disponibili - ceea ce explica diminuarea ratei somajului. Aceasta stare generala, plus alte presiuni izvorate din aderarea la Uniune imping salariile in sus, chiar daca miscarea prezinta variabili