E dat acestui trist norod

Si oul sterp, ca de mâncare.

Dar viul ou, la vârf cu plod,

Facut e sa-l privim la soare.

Ion Barbu, Oul dogmatic

Iata ca, dupa ce vreo 70 de ani am mâncat oua seci, ni s-a oferit un ou viu; in care, daca-l privim la soare, putem intrevedea plodul; poate al sperantei. Depinde de noi; daca il vom lasa sa doarma in moliciunea albusului nins, invelit in trei straturi de atlas, va ramâne acolo. Caci semnarea acordurilor de aderare inseamna doar un inceput; o rama ce margineste o pânza goala, pe care noi trebuie s-o pictam.

Opiniile cetatenilor, cum era de asteptat, sunt variate, acoperind in intregime spatiul intre entuziasmul exuberant si galagios si pesimismul bolnav si pizmas: evident, adevarul e undeva la mijloc. Ceea ce ma intristeaza un pic este ca aceste opinii sunt motivate umoral si nu bazate pe unele certitudini partiale izvorâte de realitati. Caci ceea ce urmarim, sau ar trebui sa urmarim, este cresterea nivelului de trai, nu anumite doctrine ideologice, foarte atractive in teorie, dar care au esuat in practica. De aceea, alegerea modelului european, cu toate deficientele lui, este, pentru moment, destul de convenabila. Comparati salariul mediu de la noi cu cel al tarilor europene si nu mai e nevoie de argumentari. De aceea, nu-l inteleg pe acel cititor care, in comentariile facute pe marginea unui articol aparut intr-un ziar central, afirma ca locul nostru nu este in Apus, ci spre Rasarit. Si nici pe cel care afirma ca, o data intrati in Uniunea Europeana, vom fi pusi sa muncim de o sa ne spetim. (Se pare ca perspectiva de a fi nevoie sa muncim serios este spaima multor români.)

Sa fim realisti, aderarea nu inseamna coborârea raiului pe pamânt; ea va face multe victime in rândul celor inadaptabili sau neputinciosi, mai ales in perioada incipienta. Sa nu uitam ca aceasta perio