Palatul Copiilor din Cluj(Foto: Romania Libera)
Temnitele comuniste din Transilvania au ramas, la 17 ani de la caderea lui Nicolae Ceausescu, niste locuri cunoscute mai mult din serialele de televiziune sau din amintirile fostilor detinuti politici. Aiud, Gherla ori Sighetu Marmatiei raman, insa, in continuare adevarati poli ai suferintei.
Sediile Securitatii, penitenciarele, lagarele de munca fortata, centrele de deportare sau azilele psihiatrice au fost, prin excelenta, locuri ale terorii, ce au impanzit teritoriul Romaniei dupa anul 1944.
Spatiul concentrationar propriu-zis nu se termina odata cu zidurile exterioare sau cu gardul de sarma ghimpata, ci era, la randul sau, parte dintr-o inchisoare mai mare, delimitata de granitele blocului sovietic.
De la camera de tortura la Palatul Copiilor
Sediile Securitatii se leaga de perioada cea mai violenta din traseele detinutilor politici deoarece aici aveau loc anchetele. O investigatie dura intre sase saptamani si jumatate de an si urmarea smulgerea, prin intermediul torturii, a unei declaratii in care victima "recunostea" o serie de fapte necesare pentru condamnarea acesteia in cadrul proceselor trucate.
Violenta anchetei era perceputa uneori si in afara zidurilor Securitatii. Regretatul scriitor Teohar Mihadas relata, in memoriile sale de detentie, publicate sub titlul "Pe muntele Ebal", cum tipetele de durere ale anchetatilor de la Securitatea din Bistrita ingrozeau populatia din vecinatate in asa masura incat femeile insarcinate avortau de spaima.
Unele dintre fostele sedii ale Securitatii si-au schimbat destinatia dupa caderea regimului comunist, iar altele au ramas in continuare in patrimoniul SRI. In Cluj-Napoca, primul sediu al Securitatii, de pe strada Republicii a deven
