Lucian Postu Frati romani, veri de ce neam veti fi, marturisesc: am fost demascat! In nemernicia mea de ziarist turbat, am ridicat pixul asupra corifeilor culturii iesene, insa pazitorii altarului au aruncat iute boghii si au aflat deindata cine m-a naimit: profesorul Caprosu. Odiosul personaj, de care acum ma lepad de 3,14 ori, m-a ademenit cu urmatoarele: 1 loc in Consiliul Suprem al Ateo-Claxoneriei mondiale; doua damigene de samagon triplu-distilat, made in Ibanesti; 17 retete secrete de pitrocit varza, impreuna cu chietrele pentru presat aferente. Suplimentar, dupa executarea comenzii, am mai beneficiat de un manuscris medieval, ce cuprinde textul necenzurat al unei injuraturi destinate vacarilor si clopotarilor cu pretentii de logofeti.

Dupa aceasta infricosatoare marturisire, putem trece, cred, la fondul problemei: cat de prosti pot fi niste oameni care se pretind inteligenti? Cat de primitivi pot fi niste intelectuali care vantura titluri de ultima ora, dar gandesc ca pe vremea betelor frecate in scop inflamant?

Clamand principii libertariene, dar gandind ca in vremea gardurilor de ginta, aceste ambalaje ambulante nu pot concepe ca unii oameni chiar gandesc cu propria lor minte, ba chiar au si obiceiul de a-si asuma public aceste opinii, fara ca sa-i impinga cineva de la spate. Intr-un fel, ii compatimesc pe acesti sarmani intelectuali de mucava, naclaiti in foamea lor meschina si intr-o neo-iobagie pseudo-academica, duhnind a comunism rezidual. Singura sansa a unor asemenea liberti e sa-si gaseasca un stapan, adica o haita in care sa se plaseze cat mai bine, cu scopul ascuns de a ocupa pozitia dominanta. Restul e zoologie cotidiana.

Desigur, printre acesti parameci cu franjuri academici vegeteaza si oameni inteligenti, dar cu caractere in stare flasca sau semi-rigida, care uita un lucru elementar: cine papa azi rahat cu lingur