Cu aerul european intrat numai cu buletinul prin granitele tarii noastre la inceput de an, romanii simt putin diferit trecerea zilelor. Exaltarea integrarii a facut putin uitata agonia traiului in Romania timpurilor noastre. Incantati ca au devenit europeni si ca vor scapa, cel putin in mintea lor, de stigmatul lasat de cei 45 de ani de comunism, locuitorii plaiurilor mioritice traiesc zile de fericire. "Suntem europeni, nu mai avem nevoie decat de buletin pentru a iesi din tara", gandeste omul de rand care se incanta cu lucruri marunte. Si poate ca are dreptate. Dupa o lunga perioada abundand de nedreptati si dupa o tranzitie care a lasat sechele adanci, pe care nu vrem sa le recunoastem, am ajuns sa fim fericiti numai pentru simplul fapt ca am fost acceptati. Suntem ca un copil neacceptat de parinti, marginalizat de rude si nebagat in seama care, dupa o lunga perioada de agonie emotionala, a primit un cadou frumos si un sarut pe frunte. Ne simtim ca "ratusca urata" devenita o frumoasa lebada, ca un vesnic complexat care si-a gasit in sfarsit alinarea si stima de sine. Am fost acceptati, ne simtim ca ei, cei pe care ii admiram, vrem sa credem ca avem o tara civilizata si europeana. Dar oare ne vedem problemele? Trecerea intr-un nou an si lipirea unei bucati de turta dulce cu forma tarii noastre pe harta Europei nu ne face europeni. Insa, probabil ca acum, cel putin pentru o scurta perioada de timp, euforia ne va face sa vedem lucrurile putin distorsionat. Gropile sunt aceleasi, numai ca acum le putem numi EUROgropi. La fel si parlamentarii certareti si mahalagii care, dintr-o data, intre 23.59 si miezul noptii au devenit ca prin minune EUROparlamentari. Si asa mai departe, putem enumera tot ce ne trece prin cap. Toate relele au devenit EUROprobleme si, cel putin deocamdata, le vedem in nuante mai rozalii. Ca un dependent de droguri care incearca sa uite de prob