Discutia interminabila din mass-media mondiala privind respectarea drepturilor omului atunci cand vine vorba despre judecarea si moartea unui dictator este absolut ridicola. Ceausescu si Saddam au avut parte de o judecata, asa contestata cum a fost ea. Au avut posibilitatea sa-si exprime un punct de vedere, pe deasupra si televizat. Ce pedeapsa puteau primi ei pentru crime in masa asupra propriului popor? Sfarsitul anului 2006 ne-a adus aminte de executia cuplului Elena si Nicolae Ceausescu. Pe 25 Decembrie trecusera deja 17 ani. Controversele au aparut din nou. A fost sau nu lovitura de stat, procesul cuplului dictatorial a fost sau nu corect. Executia dictatorului irakian Saddam Hussein pe 30 Decembrie ne-a amintit din nou de soarta fostului nostru sef de stat. Un destin aproape identic. 24 de ani de dictatura, oprimarea propriului popor, saracirea pana la distrugere a natiunilor pe care le-au condus, privilegii inimaginabile pentru clasa conducatoare. Si nu in ultimul rand, crimele savarsite de-a lungul carierei politice. Nicolae Ceausescu si Saddam Hussein au fost buni prieteni, compatibili din punct de vedere ideologic, asemanatori ca mod de manifestare politica. Si finalul a fost oarecum asemanator. Candva, intr-un Decembrie, poporul rasculat si-a facut dreptate.

Nu exista nici o urma de indoiala in privinta destinului asumat de cei doi dictatori. De la primul asasinat ordonat sau savarsit cu propria mana, amandoi si-au asumat un final tragic. Nicolae Ceausescu are pe constiinta un trecut extrem de activ in deceniul terorii, cel al anilor ’50, cand a participat cu arma in mana la colectivizarea si sovietizarea Romaniei. Apoi poarta responsabilitatea totala a perioadei 1965-1989, cat timp a fost presedintele Romaniei si secretar general al PCR. Nu cred ca e nevoie sa rememorez ororile regimului comunist.

Si in cazul lui Hussein, crimele in mas