Programul nuclear al Iranului a facut subiectul condamnarii de catreConsiliul de Securitate al ONU, care a adoptat la 23 decembrie sanctiuni privind Iranul. Un numar de 22 de entitati si persoane implicate in programul nuclear si balistic iranian au fost incluse pe o lista anexata Rezolutiei 1737 a CS. Sanctiunile sunt universale, toate statele fiind chemate sa impiedice transferul sau vânzarea de materiale care pot contribui la dezvoltarea programului nuclear iranian. Politica sanctiunilor reversibile si graduale Inca din timpul recentei prezente a României inCS (2004-2005) dosarul iranian era pregatit pentru a fi adus in fata Consiliului. S-a acordat timp negocierilor, sperându-se ca troica europeana compusa din Franta, Marea Britanie si Germania va ajunge la o intelegere cu Teheranul, in schimbul unui pachet de stimulente economice. Dupa alegerea presedintelui Mahmoud Ahmadinejad, in iunie 2005, Iranul a amplificat discursul nationalist si a reiterat dreptul de a detine tehnologie nucleara pentru obtinerea de energie utilizabila in scopuri civile. Problema este ca, potrivit Tratatului de Neproliferare din 1968, la care Teheranul este parte, nu pot fi dezvoltate programe nucleare cu aplicatii militare. Or, Iranul nu permite Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (IAEA) sa verifice complet in ce masura programul sau nu include o dimensiune militara. Programul clandestin iranian a fost semnalat in 2003, dar tari precum Franta ar fi indicat pericolul inca din iulie 2002, cand SUA erau prea ocupate cu planificarea interventiei in Irak. Rusia si China au jucat inCS rolul avocatilor Iranului, negociind indelung prevederile textului rezolutiei, reusind obtinerea unor concesii favorabile Iranului. In interventiile de dupa adoptarea rezolutiei, diplomatii chinezi si rusi au insistat asupra caracterului reversibil al sanctiunilor, care vor fi ridicate in momenul in c