Nici in car, nici in caruta, nici in teleguta; cam asta este situatia in care a ajuns familia Boata, din Rast, dupa ce Dunarea a trecut peste ei, lasându-i cu o ruina in curte. Batrâni, nemultumiti si fara nici o speranta, sotii Boata si-au reparat doua camere din locuinta veche, hotarâti sa ramâna vecini cu Dunarea aflata la câtiva metri de casa. Dupa ce anul trecut Dunarea s-a asezat in vechea matca, reinventând fostele balti, autoritatile s-au trezit din uluiala provocata de inundatii si au inceput sa caute solutii temporare pentru miile de oameni ramasi fara acoperis deasupra capului. Pâna când potopul s-a mai domolit, oamenii Rastului s-au mutat pe magurile dinspre Bailesti, unde sperau sa nu-i mai ajunga urgia. Incet, incet, de la corturile improvizate din folie au trecut la corturile armatei, de acolo la modulele guvernului, iar din module o parte dintre ei s-au mutat in cele 638 de case construite pe alta vatra, mult mai departe de satul care zacea in ape. Incet, incet, cine a putut si-a curatat vechea curte de namol si moloz incropind pentru timpul calduros adapost pentru familie si animale. Frigul i-a alungat din vatra veche in satul nou, unde petrecaretii au probleme pentru ca pe intuneric si cu ceva aburi de alcool la cap nu prea stiu care-i casa lor, din cauza ca toate sunt la fel! Traiesc intr-o ruina Amelia Boata a ajuns sefa familiei dupa ce barbatul i-a paralizat si n-a mai putut decât sa-si duca zilele. Dupa ce a iesit la pensie s-a mutat in casa batrâneasca in speranta unui trai mai linistit. Era cât pe ce sa fie asa daca anul trecut Dunarea nu ar fi iesit din matca si nu i-ar fi maturat bruma de avere agonisita. Dupa ce s-au retras apele pâna in fundul curtii, a ramas cu casa intr-o râna si cu namolul pâna la gât. N-a vrut sa plece pe maguri, cum s-au dus toti. Si-a facut un bordei din folie de plastic si s-a mutat cu barbatul acolo. A sperat ca-i