Florian Dudas a facut in trei ore rezumatul vietii si al celor 13 ani de puscarie politica petrecuti la Jilava, Aiud, Nistru, Gherla si Periprava Pe noptiera, langa veioza ce clipeste chioara, cateva teancuri de carti. Poezii de Radu Gyr, brosuri istorice, texte de cantece patriotice: "Dar nu din acelea comuniste! Sanatoase, vechi, pe care le sufla si bunicul", spune batranul si incepe sa recite cu pofta, de auzi printre cuvintele lui fluierul de cimpoaie si simti cum mirosul celor 80 de oi despuiate si infipte inspirat in frigare te gadila placut, ca pe ostenii insufletiti de Iancu prin padurile motesti. Putin mai incolo, radioul, care, mai nou, da numai vesti rele. Cateva hartii ingalbenite de vreme stau stranse sul, langa fotografii cu zimtii rosi si stirbi: atat a ramas din arhiva familiei dupa perchezitii si sarguinta cu care vecinii i-au "imprumutat" lucrurile cat timp a facut puscarie.
E Florian Dudas. Din satul Tagadau, comuna Beliu, judetul Arad. La 18 august 1951, cand avea 27 de ani, Securitatea l-a ridicat de langa femeia cu care se insurase cu cinci luni in urma si care era deja gravida. S-au revazut peste 13 ani, in 1964, cand si fiica-sa terminase deja scoala primara. A supravietuit celor mai dure inchisori: Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de plumb de la Nistru.
Este extraordinar de lucid. Nu scotoceste prin memorie dupa nume, date, fapte; vorbele curg, firesc, parca ar relata discutia de ieri cu vecinii de peste drum, si nu zile negre de acum jumatate de secol. A zacut 16 luni in beciul Securitatii de la Arad, fara sa fie inculpat, fara sa fie judecat. In ziua in care l-au arestat au fost saltate alte 36 de persoane. El avea regim special, fiindca se spunea ca este partizan. Si nu unul oarecare! Ca unul dintre comandantii Miscarii Nationale de Eliberare, pregatea din 1950 o interventie americana impotriva comunistilor din Romania.