Anul 2006 este notabil prin cel putin doua mutatii ce ilustreaza o dinamica a scenei politice autohtone: nasterea platformei liberale, animate de Theodor Stolojan, pe de o parte, si condamnarea Monei Musca pentru acte de politie politica, pe de alta, au darul de a redefini, pe termen mediu si lung, maniera in care Partidul National Liberal va incerca sa se pozitioneze politic. Nu il ultimul rand, aventurile de la CNSAS ale Monei Musca, ca si stabilitatea cotei sale de popularitate din sondaje indica pana la ce punct flexibilitatea etica ramane o valoare centrala in canonul moral al publicului votant. Despartirea de trecut, lustratia ori condamnarea comunismului raman tot atatea formule retorice, dincolo de care se situeaza realitatea unei relatii ambigue cu trecutul totalitar si cu traiectoriile publice nascute in acest interval. Ideologii si angajamente institutionale Din unghiul de vedere al cronologiei politice, cristalizarea platformei liberale, ca si transformarea ei in entitate politica se inscriu in seria destul de lunga a disidentelor si regruparilor liberale. Pentru a fi corecti istoric, trebuie sa admitem ca unitatea politica a familiei liberale a reprezentat, in acesti ani postrevolutionari, mai degraba exceptia decat regula. Luptele fratricide au punctat evolutia unui curent ale carui origini precomuniste par din ce in ce mai indepartate si irelevante simbolic. De la Radu Campeanu la Dinu Patriciu si Mircea Ionescu-Quintus, fiecare dintre liderii liberali postcomunisti au fost implicati, direct sau indirect, in constituirea unor grupuri definite polemic in raport cu entitatea originara a PNL. Partidul Liberal Democrat nu este decat ultimul din aceasta linie genealogica, linie al carei element comun este reprezentat de ambitia de a salva si onora valorile liberale autentice. Dificultatea de a identifica aceste valori liberale nu este, in sine, un obstacol