Clujul universitar ramane vesnic restant la capitolul cel mai important: studentii. Masa mare, iute aducatoare de venituri pentru urbe si in genere putin pretentioasa, studentimea este intotdeauna nepretuita pentru politicieni la plinirea vremii electorale. Atunci, cu mare verva, partidele politice trambiteaza o grija aproape de afectiune fata de tinerii studiosi. Li s-au promis conditii europene dintotdeauna, insa ele au ramas si dupa integrare tot in restante. ONG-urile studentesti din tarile Uniunii Europene beneficiaza din plin de facilitati oferite, in primul rand, prin lege. Bani pentru deplasari, conferinte, patrimoniu propriu. Politicienii romani nu au dorit sa clarifice nici pana in prezent chestiunea patrimoniului fostului UTC, care ar fi asigurat o autonomie sporita miscarii studentesti din Romania si ar fi scutit-o de multe servituti ale liderilor. Statutul de functionare a caselor de cultura studentesti - detinute in trecut de UTC - nu permite administrarea lor de catre studenti, cum ar fi fost normal. Nu mai departe de Ungaria, patrimoniul fostei organizatii de tineret a partidului comunist este administrata direct de ONG-urile studentesti. Municipalitatea nu a facut aproape nimic pentru a usura povara chiriilor. In conditiile in care groapa demografica in care a intrat Romania dupa 1990 va afecta la un moment dat populatia universitara si, implicit, veniturile Clujului, edilii ar trebui sa realizeze din timp conditii atractive pentru studenti si sa stimuleze economia urbei. Proiectul "Studcard" si cel privind bursele private sunt singurele evenimente notabile din ultimii ani in care autoritatile si mediul privat si-au dat mana cu comunitatea studentilor pentru imbunatatirea calitatii vietii si dezvoltarea educatiei non-formale. Aplicarea procesului Bologna s-a facut in stil romanesc. Universitatile au redus anii de studiu in primul ciclu universi