Premierul si presedintele se afla in discordie permanenta. In tara sau in afara. In zilele obisnuite sau in cele de sarbatoare. La ceremonii serioase sau stand de vorba cu oamenii obisnuiti.
Atunci cand ar trebui sa se ocupe de dramele sinistratilor sau atunci cand ar trebui sa gaseasca solutii pentru probleme serioase. Cand se refera la reforma invatamantului sau la cea din sanatate. Dar mai ales cand vine vorba despre servicii secrete.
Presedintele si premierul sunt de fapt dusmani prin Constitutie. Parintii legii fundamentale impreuna cu sfatuitorii lor s-au gandit ca puterea trebuie impartita intre cei doi in asa fel incat lucrurile sa nu poata fi miscate prea repede intr-un sens sau altul, iar Basescu si Tariceanu au cazut in aceasta capcana a concurentei pentru putere.
Primul ministru s-a temut permanent ca fotoliul sau ar putea fi uzurpat de amici ai presedintelui, in vreme ce seful statului i-a subminat consecvent autoritatea premierului, banuit, deocamdata fara probe ca s-ar afla in spatele unor "grupuri de interese nelegitime".
Invrajbirea ii foloseste in acest moment doar presedintelui care a ramas in mod natural preferatul majoritatii romanilor, in vreme ce seful guvernului se bucura de tot mai putina simpatie. Tariceanu, desi are exercitiul scenei din perioada in care era prezentator de moda, nu reuseste sa fie nici natural, nici convingator.
Il dezavantajeaza poate tocmai bunele maniere, care nu-i permit sa se certe in public sau sa fie nepoliticos. Spre deosebire de el, Basescu nu face nici un efort pentru a fi placut de popor. Rade cu gura pana la urechi, glumeste spontan, plange in momente dramatice si devine patriot credibil mustruluind fara complexe chiar comunitatea europeana.
Dezbinarea celor doi costa insa tot mai mult Romania. Clasa politica impartita intre sustinatorii lui
