Imaginea haiducului minerilor, Miron Cozma, revine periodic cu o jerba de locuri comune. Exista fapte palpabile care pot fi judecate in legatura cu aventura lui Cozma. Si exista fenomene imposibil de prins in vreo lege in ceea ce priveste imaginea lui Cozma. Pedepsele insa au fost deja aplicate de public, intr-un mod ceva mai subtil.
Ipostaza de Dan, capitan de plai a liderului minerilor a aparut pe televiziunea publica. A fost prezentat drept un salvator la inceputul anilor ’90 cind nu exista decit TVR-ul. Au fost judecati in vreun fel, macar profesional, macar in interiorul breslei, oamenii care au participat voluntar din interiorul TVR-ului la comedia pusa la cale de Iliescu si ai lui? Nu, bineinteles.
Televiziunea publica ramine cunoscuta chiar ca o institutie din care e foarte greu sa fii dat afara. Poti sa fi facut cele mai mari neghiobii, ramii linistit cu salariul tau fara sa platesti prea mult.
E chiar amuzant, de exemplu, sa vezi acum stirile TVR-ului, in buna parte mai mult decit onorabile, facute de aceiasi reporteri care-si calcau cu voluptate demnitatea in picioare pe vremea lui Nastase.
De cite ori vad personaje precum Miron Cozma, mi-aduc aminte de copilaria intr-un orasel de provincie in care oameni fara prea multe surse de informare credeau orbeste in tot ce se spunea la televizor. Mi-aduc aminte de TVR-ul de atunci, cu alte cuvinte. Nu mai stiu cum arata Andreea Marin in tinerete, dar imi tot vin in cap acele texte despre minerii salvatori ai tarii.
Cozma a pierdut pina la urma razboiul mediatic tocmai pentru ca a incercat o mineriada atunci cind deja informarea alternativa functiona, cind existau mai multe televiziuni. Televiziunea publica incepuse sa piarda in credibilitate. A fost parasita nu doar pentru ca posturile comerciale reinventau entertainmentul, dar si pentru ca posturile part
