Au trecut doi ani de la instalarea actualilor senatori si deputati in fotoliile confortabile de parlamentari. Doi ani dificili, care au stat sub semnul eforturilor depuse in vederea aderarii Romaniei la UE, doi ani in care alesii ar fi trebuit sa trudeasca pentru legile importante ale tarii. O privire aruncata asupra prezentei acestora la sedintele Parlamentului sau asupra activitatii depuse ne arata insa cu totul altceva. Ne arata alesi care sunt dispusi sa faca orice altceva numai ceea ce ar trebui, prin natura functiei, nu. Si se mai mira unii de ce clasa politica tine cu dintii de votul pe lista si nici nu vrea sa auda de votul uninominal... Avem nu mai putin de 14 senatori si deputati care nu au luat cuvantul decat o data, cu prilejul... depunerii juramantului. Adica, deloc in cadrul dezbaterilor in plen! Mai avem 40 de alesi care, potrivit unei statistici a Institutului pentru Politici Publice (IPP), au catadicsit sa participe la mai putin de un sfert din sedintele de plen, in perioada 6 februarie-20 decembrie 2006. Nu in ultimul rand, avem parlamentari care nu au initiat sau contribuit la nicio initiativa legislativa. Cu alte cuvinte, s-au platit sume de neimaginat pentru cei care traiesc cu salariul minim pe economie ca politicienii ajunsi parlamentari sa motaie in fotoliile de piele sau sa frunzareasca presa si sa vorbeasca la mobil. Pauzele lungi si dese... Odata cu indemnizatia grasa si privilegiile nenumarate, la pachet cu titlul de parlamentar vine si un program de lucru de invidiat: doar patru zile de munca pe saptamana, de luni pana joi. Si alea incomplete, dat fiind ca se incepe luni dupa pranz si se termina joi inainte de pranz. Vinerea si sambata sunt dedicate, teoretic, lucrului in teritoriu. In practica insa, dupa cum a aratat "Romania libera" in repetate randuri, unii senatori sau deputati nici macar nu au cabinete parlamentare, iar altii, din