Sistarea privatizarii CEC are, pentru statul roman, mult mai multe urmari negative, decat castiguri. In primul rand, oprirea de la vanzare a dus la neincasarea unor bani pe care statul mizase atat in constituirea activelor Fondului Proprietatea - 9,9% din pretul obtinut, cat si in finantarea Fondului National de Dezvoltare, responsabil cu realizarea proiectelor de infrastructura, educatie, sanatate si mediu. Cu toate acestea, suma de 560 de milioane de euro oferita de grecii de NBG a fost considerata prea mica si s-a intamplat ce s-a intamplat. Dar aceasta neimplinire a bugetului si a celor care trebuie sa primeasca despagubiri pentru proprietatile confiscate nu este singura. Se stie ca la sfarsitul anului trecut Guvernul a hotarat majorarea capitalului CEC cu 150 de milioane de euro, masura suspectata a fi chiar un ajutor de stat pentru care nu a fost ceruta autorizarea de la Consiliul Concurentei. Din pacate, nici acesta nu este singurul neajuns al capitalizarii. Cel principal este chiar capitalizarea insasi, adica acea infuzie de fonduri din banii publici ce nu ajuta in acest moment CEC-ul, dar care produce alte cheltuieli pentru statul roman. La ora actuala, solvabilitatea bancii este foarte buna, de 18%, comparativ cu un minim cerut de BNR de 8%. In plus, CEC-ul, la activele pe care le are, in valoare de 6,1 miliarde de lei (aproximativ 1,7 miliarde de euro), nu avea in acest moment nevoie de capitalizare. Banii s-au dat, iar CEC-ul ii va depune la BNR-ul statului care, prin aplicarea politicii de sterilizare, ii va plati dobanda. In paranteza fie spus, nu este prima capitalizare care produce astfel de cheltuieli. Si in cazul Eximbank s-a intamplat acelasi lucru. Statul i-a majorat capitalul cu 100 de milioane de euro pentru sustinerea exporturilor, iar din cauza faptului ca Eximbank nu i-a putut plasa in alta parte, a depus ba-nii din capitalizare la BNR, car