EURO-GRIMASE Opinia generala este ca investitorii strategici occidentali ar avea mai multe sanse daca s-ar asocia cu parteneri locali, care sa cunoasca bine conditiile din teren - si, desigur, pe oficialii guvernamentali relevanti. Cum ar fi aratat, oare, o alta Romanie a inceputului de an 2007? O tara imaginata, in care reformele ar fi fost aplicate si mai timid, si mai tirziu, iar iluziile ar fi fost urmarite si mai insistent.
Ne aflam in fata portilor intredeschise (presa le numeste „intreinchise") ale Uniunii Europene, sperind ca vor mai exista valuri de extindere dupa aderarea Bulgariei, la 1 ianuarie 2007. Pe croati nu-i putem prinde din urma, insa pe macedoneni - da. Si pentru NATO avem anumite sanse, mai ales ca militarii nostri lupta in Irak si in Afghanistan. Sa vedem daca presedintele Bush, pe ultima suta de metri a mandatului, va gasi energia sa impuna, in 2007, lansarea de invitatii pentru Romania, Albania, Macedonia, poate si pentru Muntenegru. Oricum, avem meritul ca nu am jucat cartea rusa, in schimbul unui pret ceva mai mic la gaz.
Colapsul romanesc din 1999 a fost si mai grav decit cel bulgar, din 1996. Insa Occidentul n-a mai intervenit direct, ci ne-a lasat sa ne descurcam singuri, pentru ca nu a sesizat un real consens politic in favoarea reformelor. Am evitat conflictele interetnice majore, insa mineriadele si celelalte revolte sociale din acea iarna au perturbat serios democratia. Acum, parlamentul functioneaza. Avem un guvern de stinga, care se bazeaza in parlament pe sprijinul maghiar si pe complicitatea celor trei partide de centru-dreapta. E nevoie de o astfel de formula, pentru ca aproape jumatate din madate sint detinute de nationalist-populisti, neacceptati in Europa. Cum social-democratii s-au reformat cumva, odata cu venirea la putere a generatiei de 55-60 de ani, sint semne promitatoare. Ei spera chiar in stabilirea unor co
