Titus Ceia Cand politia romana de frontiera a oprit iesirea din tara a familiei lui Omar Hayssam - sotie si 7 copii - reactia presei, dar si a publicului, s-a produs extrem de rapid. O reactie, in general, pozitiva. Gata, nu ne mai pacaleste arabul. A iesit el cum a iesit din tara, dar acum nu i-a mai mers!
Au existat insa si alte reactii. Unele, surprinzatoare. Surprinzatoare fiindca veneau din partea unor oameni care nu puteau fi suspectati nicio clipa de simpatii versus Hayssam. Dintre aceste reactii, cel putin una a fost extrem de dura. "Prin astfel de practici, Romania risca sa se confunde cu un stat terorist", aceasta a fost remarca unui om cu simpatii clar pro-occidentale, jurist de profesie. Explicatia parerii juristului era simpla si fara echivoc: un stat care, in ciuda respectarii de catre niste persoane a reglementarilor legale intr-o speta anume, refuza sa-si faca la randul sau datoria institutionala de a respecta dreptul acelor persoane (in speta, dreptul la libera circulatie a cuiva neincriminat, fie el si ruda unui terorist notoriu) foloseste de fapt aceleasi metode de care uzeaza statele totalitare. Restrangerea drepturilor, santajul, obstructia.
Altfel spus, scopul n-ar trebui sa scuze mijloacele.
Ceea ce l-a indignat si mai mult pe jurist a fost o alta intamplare. Dupa parerea domniei sale, o intamplare in stransa legatura cu cazul familiei Hayssam.
3 ianuarie 2007, ora 4.30 a.m. Aeroportul Otopeni. Doua persoane, mama si fata sa de 17 ani, se pregatesc sa urce la bordul unui avion cu destinatia SUA. Ambele persoane, de cetatenie romana, sunt posesoarele cate unui "green card" si domiciliaza la New York de o buna bucata de vreme. Au fost de Craciun in tara, la rude, si acum pleaca inapoi. Mama la slujba, fata la scoala. Au facut si alta data calatorii impreuna in Romania. Fara probleme. De data asta, politia de