Primul esec al administratiei romanesti in Europa a fost deja inregistrat. De trei zile, romanii se calca in picioare la Casele de Asigurari de Sanatate pentru a obtine o bucata de carton plastifiat cu care sa poata calatori in tarile UE. Hiba organizatorica porneste de la ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu. Contabilul liberal nu pridideste sa-i supuna pe romani umilintelor birocratesti.
Intr-unul dintre capitolele legii-fluviu a reformei in Sanatate, Nicolaescu a trecut si infiintarea cardului european de sanatate. Nu conta ca de lucrul acesta urmau sa se ocupe functionarii de la Casele de Asigurari de Sanatate. Pentru ministrul caruia ii place foarte tare sa se auda vorbind si dand verdicte, era un punct bifat.
Ca, in practica, lucrurile se dovedesc dezastruoase nu pare sa-l intereseze. Din fericire pentru Nicolaescu, UE nu are o politica sanitara unitara, ca altfel am mai fi asteptat ani buni momentul aderarii, pana inchidea el capitolele de negociere.
Institutia condusa de ministrul Nicolaescu nu a avut prea multe batai de cap cu acquis-ul comunitar, ar fi avut tot timpul din lume sa gandeasca un alt mod de eliberare a acestui card. Sau macar ca, dupa ore in sir de stat la cozi si alte zile de asteptare pana soseste cartonul acasa, valabilitatea acestui card sa nu fie de doar 6 luni.
Nici Casa Nationala de Asigurari nu s-a obosit prea tare, la adapost de critici din cauza limbaritei ministrului care vorbeste despre orice, dar nu rezolva nimic. Conducerea Casei, pentru ca nu era vorba de bani publici, ci de bani din buzunarul cetateanului, nu a organizat o licitatie pentru aceste carduri, ci a facut o selectie de oferte. Iar acum, pentru fiecare card, solicitantul plateste.
Modul de lucru este anevoios, iar romanul trebuie sa vina cu un document care sa ateste ca este asigurat. In lipsa sistemului info
