S-au sfârşit negocierile, s-au bătut palmele, s-au răcit gurile. S-a rotit toată suflarea jucătorilor de la o echipă la alta. Suporterii stau acum prin case şi repetă noile nume pe care le S-au sfârşit negocierile, s-au bătut palmele, s-au răcit gurile. S-a rotit toată suflarea jucătorilor de la o echipă la alta. Suporterii stau acum prin case şi repetă noile nume pe care le vor adula sau le vor înjura în următoarele cinci luni. Apoi revopsesc bannerele, reinventează strigături noi, adaptate la condiţiile de muncă şi viaţă. Contabilii socotesc şi-şi suflecă mânecile (sau nu). Preşedinţii de cluburi pariază. Împotriva cui? Becalii dau târcoale. Ce au de gând, ce porcărie mai pun la cale? Nimeni nu ştie! Ziariştii îşi trec mouse-ul prin dreptul frunţii şi se roagă de computer să le sufle ceva, un subiect gras! Fiscul aşteaptă să-şi dea cineva drumul la gură. Pentru că, o dată ajunşi în lumea fotbalului, industriaşi, comersanţi, pierde-vară şi traficanţi îşi pierd, toţi, bruma de şmecherie sau prudenţă şi dau pe goarnă. Sărăcuţi cu duhul, cu cravata legată de gâtlej ca ţăranii la nuntă, asudaţi, ori, dimpotrivă, pudraţi, înveliţi în catifea, sprijiniţi de volane de aur uite-aşa se prezintă grămada deschisă a investitorilor strategici. Iar fiscul nu doarme, având de partea lui cel mai puternic aliat, prostia! Nu altfel se întâmplă prin Europa. Jucători celebri şi jucători anonimi îşi fac bagajele şi pleacă să pupe alt steag, să jure într-o altă limbă. Publicul speră să dea lovitura împotriva adversarilor care speră, şi ei, să dea lovitura. În ce parte se va înclina balanţa? Ce ricoşeu norocos va îmbogăţi un antrenor şi va demite altul? E periculos să te avânţi în afara cartierului tău, în afara perimetrului tău. Poţi rămâne fără dinţi sau fără viaţă. E drept că, dacă-ţi calcă cineva teritoriul, hârşti!, i-ai luat tu gâtul! O concluzie înfricoşătoare se ridică la oriz