Cum-necum, din Oliver Twist al lui Dickens, Romania a ajuns in O mie si una de nopti. Din saracie endemica si cam lipsita de speranta, ciobanasul cel istet s-a trezit in pestera lui Ali Baba si simte pe la ureche adierea cantecului de calatorie al lui Sindbad Marinarul. Banii si aventura i se deschid in fata ca in scenariile celor mai mari mituri ale omenirii. Mai pe inteles: Romania a primit atatia bani de cheltuit de la Uniunea Europeana, incat acum marea problema care apare este cum va reusi sa ii foloseasca pe toti pentru nevoi autentice - si avem destule dintr-astea! -, judicios (adica fara reflexe mafiote, ci in legalitate si transparenta) si in timp util (cat de iute se poate). Pe de alta parte, insa, temerea multora dintre mai vechii membri ai UE este ca primirea tarii noastre va antrena un flux migrator al fortei de munca autohtone spre pietele occidentale care va crea probleme in locurile privilegiate la care ravnim. Tentatia marinarului Sindbad, de a vana zarile, este deci mai actuala decat oricand, tinand seama de antecedente si luand in considerare foamea romaneasca de un trai mai bun. Dar ea este, in acelasi timp, un spectru de temut pentru tarile ce se zbat in tensiunea creata de nevoia de a folosi oameni calificati pe bani putini pentru munci grele, pe de o parte, si cea de a-si linisti propriii someri, pe de alta. Ceea ce se configureaza, asadar, prin unele bordeie autohtone, ca o pofta vikinga de imbarcare pe drakkarele Atlassib si Pletl pentru un "seceris" cat mai manos pe cele meleaguri cu castele romanice si gotice ale Septentrionului, dincolo ia chipul ambiguu al stafiei hamletiene. Iar faptul ca spectrul poarta adidasi si sapca dotata cu cozoroc, zambind (prea) prietenos si solicitand un loc de munca nu anuleaza tensiunea nevrotica pe care o creeaza aparitia sa... Iata-ne, prin urmare, in posesia lozului castigator, fiindca de cateva zile inc