Când a izbucnit scandalul jurnaliştilor de la Cluj arestaţi, nu am putut să mă abţin să iau atitudine deşi subiectul era extrem de incomod. Nu pot să mă abţin nici acum, pentru că tot ceea ce se întâmplă cu ei este de domeniul ştiinţifico-fantastic într-o Românie, chipurile, europeană. Atunci m-am revoltat pentru modul în care organele de anchetă au procedat, închizând efectiv redacţii de ziar şi confiscând calculatoare, în timp ce simplii angajaţi erau terorizaţi că vor ajunge la beci dacă nu vor spune tot ceea ce ştiu. În mod ciudat, nicio organizaţie de media nu a luat atitudine, ba dimpotrivă, Clubul Român de Presă, sub conducerea demisionarului CTP, şi-a permis să-i acuze. Nu le iau apărarea şefilor de gazetă clujeni, pentru că nu am date şi nici nu mă pot substitui justiţiei, dar nu mi se pare normal nici modul în care justiţia a procedat în cazul lor şi nici cel în care colegii jurnalişti s-au năpustit ca păsările de pradă asupra celor cu care concurau până deunăzi pe piaţă, deşi unii chiar lucraseră în respectivele redacţii. I-am admirat în schimb pe cei care, deşi aflaţi sub această uriaşă presiune, au continuat să scoată "Bună ziua, Ardeal", cu toate că redacţia le era sigilată de reprezentanţii DIICOT, şi au ales calea de a se bate până la capăt. Cei doi asociaţi nearestaţi în primul val, Dan Pârcălab şi Aurelian Grama, au fost, la rândul lor, reţinuţi joi seara, după ce, timp de o lună, le spuseseră, în scris, verde în faţă anchetatorilor colegilor lor tot ce era de spus vizavi de viciile de procedură şi toate abuzurile făcute în timpul anchetei. Punctul culminant a fost editarea, în preajma Crăciunului, a suplimentului NU, acelaşi nume cu al săptămânalului studenţesc anticomunist din ’90, în care războiul anti-Gazeta era descris pe larg. Ciudat este faptul că, din cele opt acuzaţii aduse lui Aurelian Grama, şapte au primit deja NUP din partea justiţ